Articolul 5. Firul roșu al unei misiuni comune hai să ne întoarcem oameni și să le numim, dacă vrei, emoții

"Sunt unul dintre acei oameni care cred că tot ceea ce facem în această lume ar trebui să aibă legătură cu problema fericirii ". (Mircea Eliade)

 Despre un Nou Umanism pentru o Nouă Umanitate, ce să faci, cum să faci? Reflecții preluate din articolul 5 din statutul Asociației Culturale Invictus.

Naturalitatea de a spune: „Și cine nu este buddhist sau nu este interesat?”

Deși o bună parte dintre membrii fondatori ai Invictus sunt practicanți buddhiști, îmi reamintesc că Invictus este o asociație non-religioasă, deschisă colaborării cu diferite culturi, fără constrângeri de membru.

Reluând firul meu roșu, care s-a împletit cu cel al multor alții, în constituția Asociației Culturale Invictus îmi place și eu să observ că splendidul succes al activităților din "Stanza delle Orchidee" (Sala Orhideelor) ​​este o derivație a activităților pentru buddhiști.

Visez la derivații din Asociația Invictus, cu alte succese splendide, chiar și la cei care nu sunt  sau nu sunt interesați de buddhiști.

Articolul 5, paragraful 2: Asociația are ca scop:

Promovarea unui Nou Umanism pentru secolul XXI orientat spre punerea în valoare a fiecărei ființe vii, cu respectarea deplină a unicității sale, capabilă să construiască un timp și o societate durabilă pentru generațiile actuale și viitoare. De asemenea, promovează schimbul și dialogul cu alte domenii de cunoaștere care împărtășesc aceleași obiective.

Spărg această expresie: promovărea un Nou Umanism pentru secolul XXI.

Locuiesc in Romania și nu pot sa nu-mi aduc aminte de Mircea Eliade. Dacă Umanismul este strâns legat de “Rinascimento” (Renaștere), al cărei leagăn italian l-a fascinat mereu pe el, mare istoric al religiilor, mare călător între Occident și Orient, românul Eliade a conceput conceptul de Noul Umanism aducând în el culturile orientale și cele occidentale.

Daisaku Ikeda spunea despre el, într-o prelegere la Universitatea din București, în 1983: «Numai cei care s-au născut și au crescut într-o țară situată la răscrucea diferitelor civilizații ar fi putut inventa definiția simplă a „noului umanism”, cu toate bogăția posibilă pentru viitorul pe care o presupune”.

Care este sensul unui nou umanism astăzi? Umanismul, în ‘Rinascimento’ în Occident, a pus omul în centrul vieții umane, mai degrabă decât pe Dumnezeu. Cum se îmbogățește acest concept, în această perioadă de „post-umanism” ventilat, de „transumanism” și așa mai departe, cu contribuția culturilor filozofice și religioase ale Orientului, așa cum și-a imaginat Eliade?

De ce să nu avem grijă de toate acestea, în teorie și în practica zilnică?

Asociația Invictus o propune, cu contribuția multora și firul meu roșu își găsește mângâiere în Mircea Eliade când citesc următoarea expresie a lui:

"Sunt unul dintre acei oameni care cred că tot ceea ce facem în această lume ar trebui să aibă legătură cu problema fericirii". (Fragmentarium, Bucuresti, Humanitas, 1994)

Tot în paragraful doi al articolului 5, citesc din nou:

• pentru punerea în valoare a fiecărei ființe vii, cu respectarea deplină a unicității sale, capabilă să construiască un timp și o societate durabilă pentru generațiile actuale și viitoare.

Cum și unde să găsim un scop mai stimulant în tema unei vieți?

Totuși, ce să faci, cum să faci? Ce pot face dacă acestea sunt scopurile pe care firul roșu al vieții mele le preia în dezlegarea sa? Cum pot concretiza participarea mea la această viziune, tocmai într-un timp chinuit și obscur precum cel actual care aproape are gust de ultimă instanță? „Ziua din urmă a legii” a fost clasificată în Orientul budist!

Cum se face? Ce sa fac? Pentru acest vârtej de întrebări îmi dau seama, din fericire, cu cuvinte deja scrise de alții, că mediul mă ajută să găsesc răspunsuri.

Ajutor local pentru mine și ajutor global pentru mediul meu, ajutor ca individ și ca ființă socială, parte a comunității mai largi de oameni.

• Despre ce să fac, un pasaj al lui Riccardo Geminiani⁽¹⁾ mi-a sugerat:

Să fim din nou oameni

„Nu din cauza unui virus sau a unui război riscăm să dispară, ci din cauza pierderii omenirii. Cel mai mare pericol pentru societate nu vine din exterior, ci din interior. Virusul a accelerat un proces de dezumanizare care era deja în desfășurare de zeci de ani, l-a adus la excese și l-a trântit în față cu o ferocitate fără precedent, astfel încât nimeni să nu poată să nu-l observe. Această rană colectivă nu este sfârșitul, dar ne oferă o șansă valoroasă să o evităm. Să privim în jurul nostru și în interiorul nostru, pentru a deveni conștienți de ceea ce se întâmplă cu noi și cu societatea care ne reflectă.

Nu este vorba de a abandona rațiunile sau de a deveni mai conformi în a le apăra, este de a recunoaște că în spatele unor motive opuse, există o singură umanitate care a fost redusă, sau forțată, să se simtă diferită, care nu se mai recunoaște. în altele și, mai rău, îl percepe ca un pericol pentru supraviețuirea sa.

„Să fim din nou oameni” nu este o chemare de a elimina diferențele și distanțele, ci de a rămâne oameni și, în ciuda acelor diferențe și distanțe. Evenimentele din ultimii ani nu ne vor stinge, ele ne oferă ocazia de a renaște. Să renaști mai bine.

„Hai să fim din nou oameni” este o invitație pe care ne-o facem în principal nouă înșine. Nu este o chemare la neascultare, ci, dimpotrivă, la ascultare: să ne întoarcem la ascultarea adevăratei noastre naturi și a iubirii de care este impregnată. „A reveni la om” nu este un act de rezistență ci a existenței, a reafirmarii existenței, a valorilor ei, a frumuseții prezente în existență și în fiecare ființă umană.

Acum nu este nimic mai necesar decât să te întorci la ființă umană”

• Despre cum să fac, citesc că Matsudo Killian⁽²⁾, în cartea „Budhism 3.1”, scrie despre:

Energie emoțională.

      […]energia care emană din interior atrage situații și oameni în exterior. Emoțiile au un efect cu adevărat puternic și pot afecta o altă persoană și lumea în general.

În știința standard, emoțiile sunt încă considerate doar chimie, dar potrivit lui Pert, emoțiile sunt, de asemenea, fizică și vibrație. Ai receptori în fiecare celulă a corpului tău. Sunt ca niște mini pompe electrice. Când receptorul este activat de o „moleculă de emoție” corespunzătoare, așa cum o numește Pert, receptorul transferă o sarcină în celulă, schimbă frecvența electrică și chimia acesteia.

Sentimentele alterează literalmente frecvențele electrice generate de corpul nostru, producând o formă de comunicare non-verbală cu mediul nostru. Pert a explicat că nu suntem doar bucăți mici de carne. Vibrăm ca un diapazon; trimitem vibrații altor oameni. Trimitem și primim. Așa cum celulele noastre individuale poartă o sarcină electrică, la fel și corpul ca întreg, ca un electromagnet care generează un câmp.

Prin urmare, emoțiile sunt foarte importante. Ele sunt cheia oricărei schimbări. Emoțiile tale lasă un efect uriaș asupra mediului tău și altor oameni, schimbând semnificativ lumea din jurul tău.[…]

Acum este mai ușor și mai captivant pentru mine să continui să citesc articolul 5 de la paragraful 2 la paragraful 3

3. ... pentru realizarea scopului prevăzut la paragraful precedent, asociația își propune:

a) caută și găsește materiale de orice fel: publicații, înregistrări, filme, fotografii, fluturași și orice altceva care este util pentru documentarea aferentă scopurilor sale;

b) promovează activități editoriale și toate formele de comunicare (inclusiv: hârtie, tehnologia informației, telematică, multimedia, film, fotografie, televiziune, radio, ilustrative, artistice în general, inclusiv cu ajutorul rețelelor online și prin gestionarea site-ului);

c) organizează conferințe, seminarii;

d) desfăsoara activitati de formare

e) desfăsoară activități de informare și diseminare prin colaborare cu organizații similare, derulând proiecte de cercetare și educație;

și așa mai departe, opțional, fără a uita paragraful 1: Asociația este o organizație non-profit.

°°°°°°°°°°°°°°

⁽¹⁾Riccardo Geminiani este un apreciat scriitor pentru copii, câștigător al premiului I la Bienala a III-a națională de literatură pentru copii.

⁽²⁾Matsudo Killian (Yukio e Susanne) sunt o pereche de cercetători independenți pentru dezvoltarea unei punți între înțelepciunea budismului Nichiren și noile abordări științifice.